Legende despre sex

Acesta nu este chiar un mit urban, ci un lucru considerat ca fiind fals de cei care il aud. Aceasta este, o malformatie rara, dar bine documentata de literatura medicala.

Pentru a explica aceasta ciudatenie a naturii trebuie sa urmarim dezvoltarea organelor sexuale feminine in stadiu embrionar. Organele genitale, la femei, se dzvolta din doua tipuri de canale numite Canalele Muller si Wolf. Din prima portiune a canalelor Muller se dezvolta trompele uterine. Restul canalelor Muller se unesc, formand un canal comun in luna a treia de sarcina, formand canalul utero-vaginal. Din partea mijlocie a canalului nou format se formeaza uterul si o parte din vagin. Partea distala a canalului utero-vaginal este inchisa formand tuberculul Muller, iar apoi, prin ingrosarea sinusului urogenital, se formeaza lama epiteliala  vaginala. Tunelizarea lamei vaginale prelungeste canalul utero-vaginal si formeaza vaginul.

In cazul in care canalele Muller nu fuzioneaza complet, sau dupa lipirea lor, membrana dintre cele doua canale nu se resoarbe, atunci se dezvolta vagine.

Aceasta malformatie poate fi insotita, cand canalele Muller nu se lipesc deloc, sau cand membrana dintre ele nu se resoarbe deloc, de uter dublu sau septat.

Aceasta malformatie nu ridica probleme, existand femei care nu stiu ca au vagin dublu sau septat. In cazul in care exte nevoie, se poate corecta printr-o interventie chirurgicala prin care sunt unite cele doua vagine sau este inlaturata membrana dintre ele.

Colul uterin, sau cervixul uterului, este deschiderea uterului catre vagin. Acesta variaza in diametru de la 1 mm la 3 mm depinzand in ce faza a ciclului menstrual se afla cand se face masurarea. Colul uterin este uneori acoperit cu mucus cervical pentru a-l proteja de infectii; in timpul ovulatiei acest mucus devine un lichid subtire pentru a permite trecerea si supravetuirea spermei.

Cervixul reprezinta partea inferioara a uterului sau vezicii urinare. Se mai numeste, in functie de organul de care apartine col uterin sau col vezical.

Cervixul uterin, sau colul uterin, este deschiderea catre uter. Acesta variaza in diametru de la 1 mm la 3 mm depinzand in ce faza a ciclului menstrual se afla cand se face masurarea. Cervixul este uneori acoperit cu mucus cervical pentru a-l proteja de infectii; in timpul ovulatiei acest mucus devine un lichid subtire pentru a permite trecerea spermei.

Uterul este un organ cavitar, care face parte din aparatul genital feminin. Acest organ, are forma de para rasturnata, si este orientat superior spre inferior, si anterior spre post. Acesta este pozitionat in pelvis, anteriro de vezica urinara, si in cotinuarea vaginului. El comunica cu ovarele prin cele doua trompe uterine. In timpul ciclului mensrual, acesta isi schimba usor pozitia, datorita faptului ca ligamentele care il sustin, ii ofera un anumit grad de flexibilitate.

Uterul prezinta pereti musculari subtiri, si are dimensiuni de 6-8 centimetri inatime si 3-4 centrimetri latime. In timpul sarcinii dimenstiunile acestuia cres considerabil (pana la 30 de centimetri in ultimu trimestru de sarcina) pentru a permite dezvoltarea fatului. Peretele uterin este captusit de endometru. Endometrul este o mucoasa bogat vascularizata (cu multe vase sangvine) si cu multe structuri glandulare, care are rolul de a gaszduii oul fecundat. Structura endometrului difera foarte mult in functie de perioadele ciclului menstrual si de varsta femeii. Daca ovulul nu a fost fecundat, endometrul este eliminat prin procesul numit menstrutie.

In partea inferiora (caudala), uterul se ingusteaza formand zona de trecere spre vagin, numita col uterin. In partea superioara, de fiecare parte, se desprind trompele uterine sau trompele lui Falope. Acestea sunt doua tuburi fexibile de 10-12 cm lungim, si cu un diametru de grosimea unui fir de par. Acestea se continua cu un pavilion cu franjuri, numite fimbrii. La acest nivel este captat ovulul eliberat de ovar. La nivelul trompelor uterine se produce intalnirea dintre spermatozoizi si ovul, acesta fiind locul fecundarii ovulului. Dupa fecundare, celula ou, se deplaseaza in uter, unde se implanteaza in endometru.

Perineul este o scurta portiune de piele ce porneste de la partea inferioara a vulvei si ajunge pana la anus. Aceasta portiune este puternic inervata si este considerata o zona foarte erogena a corpului femeii.

Acesta se rupe de obicei in timpul nasterii pentru a permite iesirea copilului iar acest lucru este aparent normal. Exista doctori care taie perineul chiar inainte de nastere deoarece considera ca ruptura ce se produce in timpul nasterii este mai dureroasa decat o interventie chirurgicala, dar statisticile arata ca o astfel de practica poate creste riscul unei infectii.

Organele genitale externe feminite

Deflorarea reprezinta momentul ruperii himenului, indiferent daca acest lucru se produce in urma unei penetrari, a unui examen ginecologic sau a unei interventii chirurgicale. Deflorarea la femei poate sa fie facuta si prin penetrarea in vagin, in mod voit, cu diverse obiecte sau cu degetul.

Dezvirginarea, numita si deflorare, reprezinta momentul pierderii virginitatii. Conform definitiei din dex, acest moment este echivalent cu primul moment in care o persoana resimpte pentru prima data placere sexuala. In momentul actual, dezvirginarea este considerata la primul contact sexual cu penetrare.

Dezvirginarea la femei este considerat, in mod eronat, momentul cand se rupe himenul. Aceasta credinta populara, larg raspandita, se bazeaza pe faptul ca himenul se rupe la primul contact sexual cu penetrare. Acest lucru este, in majoritatea cazurilor, adevarat, dar exista posibilitatea ca femeia sa se nasca fara himen, sau himenul sa se rupa in urma unui control medical pelvin, in urma practicarii unor sporturi precum echitatie, gimnastica, ciclism, sau in urma unor accidente. De asemenea, chiar daca himenul exista, nu este obligatoriu sa se rupa la prima penetrare. Exista cazuri in care himenul este foarte elastic si poate sa permita penetrare fara sa se rupa, rupandu-se la un contact ulterior sau chiar niciodata.

Dezvirginarea la femei poate sa fie facuta si prin penetrarea in vagin, in mod voit, cu diverse obiecte sau cu degetul.

Dezvirginarea la barbatii homosexuali se considera prima penetrare anala.

Punctul G este punctul cel mai sensibil loc din vagin, el fiind responsabil de cel mai puternic orgasm pe care il poate resimti o femeie.

Punctul G este o masa nervoasa in forma de bob de mazare, situata in interiorul vaginului, in spatele osului public. Acest punct se afla la jumatatea distantei dintre osul pubic si capatul cervixului. Acest punct  este considerat, de multi oameni, ca fiind doar o legenda, existenta sa nefiind argumentata anatomic.

O metoda de depistare a punctului G este cea in care partenera sta intinsa pe spate cu picioarele desfacute, iar iubitul ii introduce in vagin un deget lubrifiat, cam 2 cm in interioarul vaginului. Acesta preseaza cu un deget peretele frontal al vaginului si aluneca cu degetul dintr-o parte in alta a vaginului, pana cand femeia raspunde la senzatiile provocate de stimularea punctului G.

Stimularea anala reprezinta tehnicile prin care se incearca producerea de excitatie sexuala sau a orgasmului, prin atingerea anusului, sau penetrarea in canalul anal. Acesta poate fi facuta prin mai multe tehnici, poate fi facuta prin penetrare anala sau prin mangaierea sfincterului anal extern. Penetrarea anala poate sa fie facuta de catre penis sau cu diferite obiecte (de exemplu “dildo”-uri sau vibratoare anale).

Cea mai simpla forma de stimulare a anusului este reprezentata de simpla atingere a acestei zone in timpul sexului vaginal sau oral.

O alta tehnica de stimulare anala este reprezentata de sexul interfesier. Acesta se realizeaza prin frecarea penisului de zona interfesiera a femeii.

Analingusul (stimularea anusului cu limba) este o alta tehnica de stimulare anala, fiind considerata una dintre cele mai periculoase datorita bacteriilor care se afla in rect. Partenerul care practica analingus se poate infecta usor, o leziune la nivelul limbii fiind una din cele mai facile moduri prin care o bacterie poate ajunge in organism producand boli grave.

O alta metoda de stimulare anala este prin penetrarea anusului. Aceasta se poate face cu ajutorul degetului, aceasta fiind cea mai riscanta metoda, datorita riscului mare de a s produce leziuni cu ajutorul unghiei. Alta metoda reprezinta introducerea de diverse obiecte in anus. Printre aceste obiecte se gasesc si vibratoare special concepute pentru stimulare anala.

O alta modalitate de stimulare anala este reprezentata de penetrarea anusului de catre penis. Aceasta poarta numele de sex anal, si implica cel mai mare risc dintre metodele de stimulare anala.

Sexul anal reprezinta penetrarea anusului (orificiul anal) de catre penis.

Acest tip de practica sexuala este mai rar practicata datorita unor factori precum durerea sau igiena. Anusul este puternic inervat, continand terminatii nervoase asemanatoare celor din vagin sau penis, fiind una din cele mai erogene zone din corp. Spre deosebire de vagin, acesta nu prezinta glande secretoare si nu se lubrefiaza, ceea ce poate duce la penetrare dureroasa. Pentru aceste practici exista, in acest moment, o intreaga gama de geluri lubrifiante.

Acest tip de contact sexual este foarte frecvent in comunitatile homosexuale.

Sexul anal este puternic blamat pentru riscurile pe care le implica. Datorita faptului ca, in lumenul colonului se dezvolta multe bacterii conditionat-patogene, sexul anal practicat fara prezervativ poate produce o multime de boli. De asemenea in cazul in care excitarea partenerului pasiv sau in lipsa unei lubrifieri a canalului anal se pot produce fisuri anale. Alta efect negativ poate fi producerea de probleme digestive (ex constipatie).