Legende despre sex

Stimularea prin atingerea cu miscari fine a clitorisul in scopul producerii de placere sexuala. Poarta numele si de masturbare clitoidiana.

Clitorisul fiind puternic inervat este foarte sensibil la atingere, si din aceasta cauza poate produce, prin stimulare un orgasm clitoidian, considerat, de unii experti, mai puternic decat cel vaginal.

Stimularea clitorisului poate fi facuta in scopul producerii placerii proprii de catre fete, fiind considerat mai usor de produs un orgasm clitoidian, dar si in cadrul actului sexual. Aceasta stimulare poate fi facuta cu ajutorul a 1-2 degete, cu ajutorul limbii (in cadrul sexului oral/cunilingus) sau cu dispozitive speciale (vibratoare pentru clitoris).

Nu este obligatoriu ca fata sa sangereze la primul contact sexual. Nu intotdeauna dezvirginarea e sincronizata cu ruperea himenului.

Himenul, cel care, prin ruperea sa, este responsabil de sangerarea de la dezvirginare, poate fi rupt si prin alte mijloace decat prin penetrarea vaginului de catre penis. Acesta se poate rupe si datorita unor accidente, prin penetrarea accidentala sau deliberata cu obiecte, prin practicarea de activitati precum: mersul pe bicicleta, calaritul, gimnastica, sau in timpul unui examen pelvin.

De asemenea, nu este obligatoriu ca himenul sa se rupa in timpul primului contact sexual. Himenul, fiind format din testut elastic, poate sa se dilate, permitand penisului sa intre fara a se rupe.

In unele zone mai traditionaliste din tara, la nunta, se mai pastreaza obiceiul cearsafului nuptial plimbat prin tot satul.

Ideea de la baza obiceiului e: Mireasa trebuie sa fie virgina in noaptea nunti. De aceea dupa nunta, sau chiar in timpul nuntii, cei doi miri sunt obligati sa mearga intr-o camera special amenanjata pentru ei si sa faca sex pentru prima data. Ea, fiind virgina, va sangera si va murdari cearsaful. Acest cearsaf, va fi luat de catre soacra mare si plimbat prin tot satul cu lautari si alai. Acest cearsaf vrea sa demonstreze ca mireasa a fost fata mare, si ca astfel, in familia mirelui, intra o fata buna, si nu o femeie “experimentata”.

In cazul in care fata nu sangera, puteau incepe adevarate razboaie intre familia mirelui si familia miresei. Toti cei din sat o priveau pe mireasa ca pe o stricata, o fiinta nepura, nunta putea fi anulata, mireasa putea fi alungata de mire, de propria familie, si chiar existau cazuri in care mireasa era omorata ori de mire ori chiar de propria familie. Acea pata de sange de pe cearsaf avea o importanta imensa.

Existau insa si metode de a salva onoarea miresei: patarea cearsafului cu sange de animale, o taietura la un deget, etc. La aceste metode apela mirele datorita diverselor motive: dragoste pentru mireasa, incapacitatea de a face mireasa sa sangereze, mirele a dezvirginat-o anterior nuntii, etc.

Acest obicei se bazeaza pe o legenda despre sex: orice femeie sangereaza la primul contact sexual. Acest fapt este fals din foarte multe motive.

Himenul, cel care, prin ruperea sa, este responsabil de sangerarea de la dezvirginare, poate fi rupt si prin alte mijloace decat prin penetrarea vaginului de catre penis. Acesta se poate rupe si datorita unor accidente, prin penetrarea accidentala sau deliberata cu obiecte, prin practicarea de activitati precum: mersul pe bicicleta, calaritul, gimnastica, sau in timpul unui examen pelvin.

De asemenea, nu este obligatoriu ca himenul sa se rupa in timpul primului contact sexual. Himenul, fiind format din testut elastic, poate sa se dilate, permitand penisului sa intre fara a se rupe.

In societatea moderna, acest cult al virginei pana la casatorie, a mai primit o lovitura, prin operatiile de reconstrucite  a himenului. Datorita faptului ca himenul nu dispare dupa ruperea sa, lasand resturi la deschiderea vulvara a vaginului, un chirurgi poate incerca o legare a acestor margini de himen, deajuns de mult incat sa nu permita patrunderea penisului fara a rupe noul himen, care va determina o sangerare la urmatorul contact sexual.

Himenul este o membrana subtire, delicata din tesut elastic si fibros,cu unul sau mai multe orificii mici, care acopera orificiul vulvar al vaginului de la nastere pana la primul contact sexual sau in momentul ruperii in cadrul unor accidente. Acest tesut poate fi rupt prin: penetrare vaginala (a penisului, sau cu alte obiecte, accidental sau in mod deliberat), in cadrul unui examen pelvin, accidente sau alte activitati precum calaritul sau gimnastica. De asemenea exista posibilitaea ca sa fie atat de elastic incat sa nu se rupa nici dupa raporturi sexuale repetate, sau chiar ca femeia sa se nasca fara himen. Absenta himenului nu este neaparat un indicator a faptului ca femeia este activa sexual, avand in vedere ca nu intotdeauna este rupt in timpul primului act sexual.  Desi himenul, in cultura populara este un semn de virginitate, in societatea moderna, nici prezenta acestuia nu indica lipsa activitatii sexuale, deoarece este posibil ca acesta sa nu se rupa in timpul primului act sexual, sau sa fie reconstruit chirurgical. 

Diverse tipuri de himen

Himenul nu este o membrana completa, avand una sau mai multe orificii (gauri) de diferite marimi. Din acest punct de vedere, himenul poate fi:

• Himen anular: o singura deschidere centrala
• Himen denticular: Deschiderea himenului are margini dintate.
• Himen septat: Deschide este divizata printr-o banda tisulara ingusta
• Himen imperforat: Himenul este o membrana completa ce inchide complet orificiul vaginal.
• Himen cribriform: Prezinta perforatii mici si multe.
• Himen infundibular: Himen profunziv cu o deschidere centrala

Dupa dezviginare, himenul nu dispare, resturi din el raman la marginea deschiderii vaginale. Aceste parti poarta numele de Parous introitus.

Se considera ca functia biologica a himenului este de a proteja vaginul copiilor de infectii.

Vaginul face parte din aparatul genital feminin. El este un organ tubular musculo elastic care face legatura intre uter si exteriorul organismului. In vocabularul popular, acest termen este folosit si pentru a face referire la vulva (organele sexuale externe la femei). Aceasta folosire este incorecta, vaginul fiind strict organul cavitar intern.

Vaginul este un canal musculo-elastic care se intinde de la cervix pana la vulva. Lungimea acestuia variaza dar lungimea variaza intre 6 is 8cm in partea anterioara, si 9-10cm in partea posterioara.  In timpul actului sexual acesta se mareste atat din punct de vedere a lungimii cat si a diamterului. In treimea externa a vaginului, mucoasa este pliata, formand pliurile vaginale. Acestea au rolul de a increste suprafata si a permite cresterea in volum si in lungime. Elasticitatea sa este foarte mare, permitand o marire foarte mare a diametrului in timpul nasterii.

In pozitie verticala a femeii, vaginul este orientat dinspre posterior spre anterior, si de sus in jos, si formeaza un unghi de 45 de grade cu uterul. Orificiul inferior este situat in partea posterioara a vulvei, posterior de orificiul ureteral.

In partile terminale, atat inspre uter cat si vulva, se afla glandele Bartholin. Acestea, inpreuna cu mucoasa peretelui vaginal, au rolul de a produce un lichid, in momentul excitarii sexuale, cu scopul de a lubrifia vaginul si a facilita patrunderea penisului fara a provoca leziunie atat a mucoasei vaginale cat si a tegumentului si a glandului penisului. In timpul ovulatiei, glandele de la nivelul cervixului, secreta un mucus cu rol in a crea un mediu alcalin, favorabil pentru supravetuirea spermatozoizilor in canalul vaginal.

La nivelulul orificiului vulvar al vaginului se gaseste o membrana subtire, numita himen. Acesta acopera incomplet acest orificiu de la nastere pana cand este rupt in cadrul unot activitati sexuale sau non-sexuale. Acest tesut poate fi rupt prin: penetrare vaginala (a penisului, sau cu alte obiecte, accidental sau in mod deliberat), in cadrul unui examen pelvin, accidente sau alte activitati precum calaritul sau gimnastica. Absenta himenului nu este neaparat un indicator a faptului ca femeia este activa sexual, avand in vedere ca nu intotdeauna este rupt in timpul unui act sexual.  Desi himenul, in cultura populara este un semn de virginitate, in societatea moderna, nici prezenta acestuia nu indica lipsa activitatii sexuale, deoarece este posibil ca acesta sa nu se rupa in timpul primului act sexual, sau sa fie reconstruit chirurgical.

Clitorisul este un organ mic, oval si alb, situat in partea de sus a labiilor inferioare. Acesta este format din tesut spongios si este puternic inervat, fiind, astfel, foarte sensibil. Clitorisul este acoperit de un invelis clitoridian asemanator, ca grosime si structura, cu labiile mici. In timpul excitarii, acesta se poate marii, iar invelisul se retrage, facandu-l mai accesibil. Dimensiunea acestui organ difera de la o femeie la asta.

Orificiul uretral, sau deschiderea uretrei, reprezinta orificiul extern al uretrei Acesta nu are nici un rol sexual, fiind doar orificiul extern al aparatului urinar. Uretra reprezinta ultimul segment al apratului urinar. Ea este un canal care incepe de la vezica urinara si se termina anterior de orificiul vaginal si posterior de clitoris.

Labia minus (numite si Labiile mici sau Labiile inferioare) face parte din vulva, partea externa a aparatului reproducator feminin, sunt membrane cu rol in invelirea si protectia orificiul  vaginal si ureteral si clitorisul. Acestea sunt subtiri si pot sa aiba marime diferita: mici ascunse sub labile mari, sau mari care ies in evidenta.

Labia/Labiile mici (numite si Labiile minus sau Labiile inferioare) face parte din vulva, partea externa a aparatului reproducator feminin, sunt membrane cu rol in invelirea si protectia orificiul  vaginal si ureteral si clitorisul. Acestea sunt subtiri si pot sa aiba marime diferita: mici ascunse sub labile mari, sau mari care ies in evidenta.

Labiile inferioare (numite si Labiile mici sau Labia minus) face parte din vulva, partea externa a aparatului reproducator feminin, sunt membrane cu rol in invelirea si protectia orificiul  vaginal si ureteral si clitorisul. Acestea sunt subtiri si pot sa aiba marime diferita: mici ascunse sub labile mari, sau mari care ies in evidenta.